Părea o zi de întristare,
seara ascundea destine,
pierdeam mugurii muți
și te-ai apropiat de mine.

Din frumusețea ta uitată,
privirea-ți tremura uimită
și n-am crezut-o niciodată,
dar mi-ai pus anii într-o sită.

Și m-ai risipit în drame
cu roluri de tristă poveste,
puse-n vesele serenade
sub balconul care nu mai este.

Pe fruntea mea acoperită
de al tău umilitor sărut,
mi-ai lăsat brazde ascunse
în calendare care s-au pierdut.

Și tu știai că nu-i iubirea
adevărata noastră romanță,
iar anii mei i-ai cernut aiurea
cu doruri uitate-n vacanță.