agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-19 | | Înscris în bibliotecă de Mihaela Butnaru
Nu sînt cîinii care latră, nu e luna care tace,
Ziua a fugit încolo, noaptea a venit încoace; Dacă vii în astă seară tot aici mă vei găsi, O să-mi zici iar "bună seara", eu n-am să-ți răspund, să știi... E un om la colț de stradă pe-unde trebuie să treci, O să se uite după tine cînd dimineața o să pleci, Seara îmi vei povesti cum ai roșit cînd te-a văzut, Eu n-o să cred nici o silabă, tu o să crezi că te-am crezut... Am pășit în astă seară peste-un prag mult prea înalt, Înapoi a rămas cerul și-nainte-i doar asfalt... Buza ta avea la colțuri picături curate, Dacă mi-ar fi fost doar sete, și tot le-aș fi băut pe toate. Trenurile care pleacă sînt aceleași care vin, Gara e o simplă gară, doar orașul e străin. Ce vreau azi de la tine, mîine iar o să vreau, Însă mîine-i prea departe și-astăzi prea aproape-ți stau... Camera mea ți-e străină, prietenii mei nu îți plac, Pînă să-ți ating obrazul o să mai apun-un veac, Și-o să ai în loc de pleoape doar petale de cais, Eu voi fi și-atuncea tînăr, tu vei fi și-atunci un vis... Nu e luna care tace, nu sînt cîinii care latră, Nu sînt pașii tăi cei care se apropie de poartă... Eu de-atunci te aștept, tu întîrzii să vii, Și-așa-i fiecare noapte, și-așa-i fiecare zi...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate