omul cu rabie îmi bate la ușă
eu cu o sabie în mână
pândesc
prin dâra de lumină
care intră pe jos
pe sub
ușă
în camera mea de
muscă și mușchi
pândesc
să-i văd umbrele picioarelor cu rabie
el își schimbă mereu vocea
ochii
și nasul
vrea să îmi vândă enciclopedii
dacă intră eu
pe unde
ies
în cămașa murdară și neras?
e un asiatic citit și
atractiv pentru oamenii singuri
de aceea tot
vrea să intre la mine
pentru că și eu sunt singur
și îmi lipesc alunițe
dar în rest îmi mențin o oarecare etică
sunt frumos și femeie
omul cu rabie
cheamă carabinierii
ca și cum
a mea ar fi vina
și aruncă cu tester-ele produselor
pe jos
de ciudă
sare într-un picior
spune că e soțul meu
ceea ce e absurd
râd și-l împroșc cu galben
pe sub ușă
îi iau ochii
nu a mai văzut atâta galben de când era mic
se smiorcăie cu nostalgie maritală
carabinierii cască plictisiți
carabinele au fețe lungi
și omul cu rabie
suspină
netezindu-și dinții
și așteptând să deschid odată
ca în fiecare seară.