lumînări scrijelite și frust agnostic,
marea, marea
s-a lăsat între timp, așa au vrut
sloiuri reci de jăratec,
mare, mare
agonictrizată.
Îmi spăl pictura de ape
între falange,
să-și miște mîini
bățul de stejar cu
craniu în vîrf,
mută-ți trupul mai dincolo de
sloiuri reci de fum agnostic,
marea, marea,
între falange, pești și submarine și
doarme lacul cel albastru,
marea, marea
contondentă de lumină.
Zici că sunteți spirituali
hibrizi
într-o cazarmă părăsită
ca animal
cu pălărie neagră și palton,
pune mîna pe sînge,
botul umed al
camioanelor
prin rotula iubitei.
Trîntiți în iarbă,
trăim cum grauri mor,
inimi cauciucate,
anvelopate de frig,
marea, marea,
prin pante ziduri
goale strig, lovit,
soarele, în ciment
înecat, înegrit,
mă-ntorc și adorm ...