agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-30 | | I În noaptea ce se lasă Soldații adorm în corturi. Gândul fuge spre casă, Spre a Traciei piemonturi. Căci rege fără milă De la părinți i-a luat, Din țara lor umilă Să-l frângă pe-mpărat, Pe mândrul Darius care În măreția sa, Călcat-a în picioare Bătrâna Grecia. II Sunt multe ore-n urmă De când Helios doarme. Chiar străjile la turmă Se sprijină in arme. Doar Alexandru sigur De veghe stă în noapte. Un semizeu ce-i singur Cu ale sale fapte. Plecat cu oști de acasă Și slujitori o mie, Din Pella cea frumoasă, În Asia pustie. Dorind ca și Ahile Onoarea militară, Plecat de luni de zile, Uită de a sa țară. Privește spre zenit Cum lupii înghit Luna, Convins că e menit Ca să conducă lumea. La Gordium tăiat-a Nodul ce-n drum îi sta, Prefigurându-și soarta Pe care o va avea. -O zei! Spuneți-mi oare, Voi reuși să frâng Oștirile barbare Ce în câmpie curg? -Viața precum Ahile Voi putea să trăiesc, Lumina altei zile Să pot să o privesc? -Ori ca și el prin Hades Voi rătăci înfrânt, Să fiu jertfit lui Ares, Stăpân pe-ntreg pământ? -Ce tulbure mi-e calea Ce trebuie s-urmez, S-ating îndepărtarea La care doar visez! -Zeus, stăpân puternic, De ce să mai aștept? -Dă-i forță celui vrednic, Găsește-l pe-nțelept! -Călește-mi generalii Și dă-le minte-ntreagă, Căci nu vreau represalii, Fă-i asta să-nțeleagă! -Nu-i vom lovi mai tare Decât ne-au lovit ei, Vom arăta-ndurare, Macedoneni și ahei, Căci nu prin răzbunare Vom stăpâni pământul, Ci prin strălocitoare: Arta, cultura, cântul. -Pe Darius, mândrul rege, Eu mi-l voi face tată Și vom avea o lege În lumea împăcată. Dar ca răspuns la ruga Ce o adresa departe, Umil precum e sluga, Îi glăsuiește Marte: III -De ce să-ți tulburi viața Cu niște vieți mărunte? -Veni-va dimineața, Vei vedea lucruri crunte. -Gloria se clădește Pe stive de osuare Pentru cel ce pășește Strivind tive-n picioare. -La suflet nu vei pune Viața atâtor perși, Pe Darius vei răpune Și sânge mult să verși! -Ascultă-mi mie sfatul, De vrei să fi un zeu, Pur îți va fi păcatul... Ascultă ce-ți spun eu! Tânărul rege ascultă, Gândește preț de o clipă, Dar nu vreme prea multă, Nerăspunzând în pripă: -Ca fiu al lui Apollo Tu crezi că aș putea Să judec "strâmb" acolo Unde "drept" s-ar cerea Și aura divină Care mă înconjoară, S-o maculez cu vină Și vorbe de ocară? -Să-mi vând onoarea toată Pe dezonoare zici? -Ia-ți inima spurcată Și pleacă, piei de aici! IV Deși pus la-ncercare Și ademenit la rău, În prag de înfruntare, Convins de drumul său, Își ușură vezica Pe locul unde Marte, Cu vorba-i ca urzica, I-a spus lucruri deșarte. Luna e înghițită De discul larg solar, Iar soarta hărăzită De dansul planetar. -Văzut-ai? Zise Aristotel Ieșind atunci din cort. Trezit din somn,sosi și el Să vadă astrul mort. -Ori adâncit în cugetări, Uitata-i să privești Cum Helios din depărtări Ne aduce faste vești? -Căci de mai e în viața ta Ceva ca să mai speri, E de la zei, victoria, Tu în genunchi s-o ceri! -Bătrân nebun, tu nu cuprinzi Prin al meu infinit. -Ca acvilă, muște să prinzi? -Crezi c-am înebunit? -Ruga e pentru muritori, Nu pentru un semizeu. -Nu mă feresc din calea lor, Thanatos și Morfeu. În mintea-ți slabă, om bătrân, Înțelepciune nu-i? -Lingușitorule, ți-o spun, Nu-s fiu al omului! -Nu mă împinge-n slăbiciuni Și nici în crunt păcat, Să calc pe morți, să spun minciuni, Chiar zeii au încercat! -Aceste lucruri pentru voi, Bieți muritori, sunt bune. -Nu vreau s-aud de sfaturi noi, Vreau să conduc o lume. Nu-i umilința pentru regi, Dar nici spaima, trufia, Ești înțelept când ști s-alegi Mila, mărinimia. -Decît un rege pe pământ Cu inima de piatră, Mai bine mort, precum un sfânt Și ajuns în cer la vatră. -Un rege adevărat e bun Și milostiv cu ai săi supuși, Nu un tiran bolnav, nebun, Ce jubilează la ochi plânși. V Când soarele răsare, Iar Aurora vine, A dimineții boare Revarsă pe coline, Armatele degrabapornesc, Formează rânduri, Pe dușmani ei să-i bage doresc În patru scânduri. Mai mândru decât luna de pe cer, Darius apare Și-n carul său de bronz și fier Arată ca un soare! Falăngile sunt gata. Nervoase intră-n luptă, Dar mică le e ceata, Iar a lui Darius multă! Se strâng macedonenii Și nu pot fi de atins, Mai tari ca dorienii Din Sparta, de neînvins! Asupră-le din zare Cad pietre și săgeți, Dar din împresurare Ei curmă multe vieți. "Nemuritorii" cad, A lui Darius elită, În gemete de iad, Soarta le e cumplită! Văzând perșii acestea, Încep să se-nspăimânte. Încet, se duce vestea Unei înfrângeri crunte, Se sfarmă oase-n arme, Cercul de fier se strânge, Lăsând în urmă carne Și noroi gros de sânge! E soarele-n amiază Și cercul se închide, Iar Helios veghează Mașina ce ucide. Până după amiaza Nimic nu mai oprește Falanga care groaza În juru-i răspândește. Căci nu e om sau fiară În oastea cea persană Cari să nu vrea să moară, Sau să n-aibă vre-o rană. Grosul oștii persane, Cu frica-n sân, dispare Se leapădă de arme Cuprinși de disperare Și-ncet se lasă seară, Ei fug înspăimântați, Sub vorbe de ocară, De acești munteni turbați. Alexandru, zeu tare Senin lupta conduce. Pe Darius vede-n zare, Dar nu îl poate ajunge, Înconjurat e bine, Nobili ca niște lei, Dar Alexandru vine Și-și taie drum prin ei. Când Darius dezertează, Să-și riște viața vor, Un scut ei îi crează din trupurile lor. De sânge-i plină valea Și Darius a fugit. Deschisă-ți este calea, Iskander, spre Egipt! (va urma) |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate