agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 999 .



Pe Scara Scărilor
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [costijacomo ]

2005-11-30  |     | 



Mereu pășim ușor, urcăm încet,
Treaptă cu treaptă, confuzi,
Pe-o scară, spre cer, în sus.
Și-i abrupt zică-se, Auzi?!

Cu pașii mărunți, sau mari,
Sfredelim nesiguri, sferele;
Călcăm treapta aceea ce-i cinstea,
Și-apucăm doar, să ne ridicăm,
Căzând de fapt în golul care,
Au nu-i decât, treapta fatală,
Ce-i spunem noi, amagiții, iluzia?

Ne ridicăm, urcăm, și iar cădem;
Ce zile încurcate putem să avem?!
Ne întrebăm, de ce nu suntem,
Mult mai atenți, la acest tandem?

La aceasta, a doua-i la număr,
Ce vine, noi, stăm numai puțin!
Să ne odihnim, admirând peisagii,
Pregătite cu grijă, pentru festin.
E treapta boltită căreia, unii,
Prea siguri, îi spunem destin.

Privim în sus, simțind că forța
de la picioare ne lasă, dar iată!
Câmpul cu lupta putem să-l privim,
Fiindcă de acum, aceasta-i pe față.

Dăm lovitură după lovitură, cu sete,
Analizând și gândind că astfel,
Desigur, putem să facem și noi parte,
Din cete, dar, numai după măcel.

Mai e puțin, se vede finalul,
Sfârșitului cursei Pe Scara Scării
Avem învinși, căzuții, dar...,
Avem și modele, ce sus au ajuns,
Cei care, toate treptele de-a fir a păr,
Cu sârg, încet, ei le-au parcurs!

Ei vin la noi din când în când,
Modești si blâzi, și drepți, vin iară
Avem dovezi, că-i lăsat scris
Și avem profeți, ce strigă, afară.

Dar cine e, pe ei să-i mai audă?
Că așa-s de multe treptele, și noi,
Cei mulți, avem și azi, desigur,
Prea multă și grea, munca în noroi.

Noi, cei ce urcăm, coborând pur,
Spre așa zisul și promisul sipet,
Avem timpul cu noi, în versuri de poet.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!