rezervații de fractali (I)

(psiho-armoniile haosului)


1. dintr-o dată prezentul
nufăr plutind pe oglinda răsucită
a văntului rece,
tăișul unei priviri
ce mă cuprinde pentru ultima oară
în fragmente din ce în ce mai mici
de captivitate


2. strada hobb’s end linsă de fum,
ochii vitrine goale cu geamuri pline de sânge,
înțărcatul surâs de după beție
valurile oceanului spală cochilia civilizației pe dinăuntru,
cântecul cristalizând în pântec
fragmente din ce în ce mai mici
de captivitate


3. ne putem întoarce la întunericul tinereții,
strig
bărbatului plin de tentacule
ce încarcă deșertul în placentele unor vise
de despicat umanitatea
în fragmente din ce în ce mai mici
de captivitate


4. întâiul strigăt este prima poveste
despre desprinderea de trauma colectivă a exilului.
vag acoperiș sub care carnea se multiplică acultural
celulă infinit aspirată
în fragmente din ce în ce mai mici
de captivitate


5. la malul unei povești ce populează infinitul mic
cu barierele afective ale neoglindirii,
valurile nu se propagă
țărmul nu se destinde
spațiul nu se divide
în fragmente din ce în ce mai mici
de captivitate

6. cel necăutat de nici o privire
se închide în semnul ce unește
dormand
embrionul liniștii
cu fragmente din ce în ce mai mici
de captivitate


7. mai sus decât acest prezent
nu e decât o gaură ce înfulecă tăișul privirilor
ce umplu cerul
cu fragmente din ce în ce mai mici
de captivitate


***

Blog Angela Furtuna