agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2646 .



O pisică pe nume Kakaia
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Miranda ]

2005-12-13  |     | 



Azi e marți. 13. Am ore la anul patru. Ies din casă și-mi taie calea o pisică.
E a domnului de la trei. O strigă Kakaia! Kakaaaia!... Kakaaaaakia!...
A predat rusă la liceu. Acum are optzeci și unu de ani.
Detest pielea de profesoară. Câț!...
Aș schimba-o mai degrabă cu pielea de pisică.
O detest pentru că am fost mereu o studentă nemulțumită.
Rar îmi plăcea de cineva. O singură dată am ieșit cu un prof la cafea.
De fapt noi l-am invitat. Mie, Luanei și lui Miki ne-a dat țigări Kent pe sub masă.
Celorlalte nu le-a dat. Ce oribil!... Cu ceilalți profi discutam de la doi metri distanță.
Odată l-am sunat pe Willy Kent, pentru că nu mai venea la oră.
Dom’ profesor, bună-dimineața! Mai veniți la oră?
Că noi am venit toate ca-n păr și vă așteptăm... Damn!...
Așa zicea... Damn! Vin acuma. Scuze. Am lucrat toată noaptea la o traducere.
Mai așteptam o jumătate de oră până ajungea în Mitar Poș. Pardon, Pitar Moș.
O fi din cauza pisicii... Nu, nu. Pisica era albă.
Doar vârful cozii era negru. Alb-negru. Alb-negru.
Stânga-dreapta. Stânga. Dreapta. Ca-n politică.
Detest pielea de profesoară... Doamnă. Nu. Dumneavoastră. Nu.
Doamna profesoară. Nu. Nu. Nu.
Și uite-așa mă bat pe umăr jumătate dintre studenți. O treime nu pricepe.
Doar câțiva mă tutuiesc pe bune. Cu ei ies la cafea.
Îmi place la nebunie să-i fac să râdă. Dar să râdă rău de tot.
De mine, de chelneri, de ei între ei, de lei paralei...
Măi, Willy, nu vrei să ne naștem direct clovni în viața următoare?

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!