agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-03-17 | |
Cu aripile frânte-n zbor
Eu ma înalt spre tine Si gândurile rau ma dor De nu mai vad-nainte . Un cer de-un rosu aramiu Mi-a întunecat privirea Si crivatul cel argintiu Mi-a înghetat simtirea . De vii , iar , si-n asta seara Iubirea mea eu am sa-ti dau Si-n veci n-o voi lasa sa moara Cât timp eu lânga tine stau . Si ale tale mâini de portelan Îndreapta-ti catre mine Atinge-ma aici pe-un ram Sa ma simt iarasi vie . Fiorii ochilor tai reci Strecoara-i tu în mine Priveste-ma asa în veci Si ramâi lânga mine . Sarutul tau cu buze moi Striveasca-mi a mea masca Si fluturi mii curgând siroi În fata sa-mi roseasca . Spre mine îndreapta-ti chipul Si bratul ridica-l spre cerul de sclipiri Vrajeste-ma , si lasa-ti gândul Sa-mi tulbure-n priviri . Scânteie de lumina În urma ta strecori Si zborul tau feeric Se-nalta catre nori . "-În noaptea asta clara Iubite , eu , te chem! Sa vii ca-n alta seara Calare pe un ren !" "-As mai veni o data În brate sa ma strângi Dar inima-mi e moarta Si iar te fac sa plângi . As stralucii în drum , Sa-aud al tau suspin M-as transforma în scrum Pentru un dulce chin ! Si parul tau balai În mâini eu sa-l mai tin Si gustul tau de rai Pe buze sa-l mai simt . Si trupul tau frumos Sa-l mai privesc as vrea Sa simt în mâini caldura Ce-n pieptul tau crestea . De te ating usor, Si sufletu-ti tresalta ! Sa-mi dai si tu fiori Ca inima sa-mi bata !" "-Iubitul meu , cel rece , Hai ,vino , ce mai stai ? Iubirea-mi o sa plece Cu cel din urma grai ..." "-Te rog , nu te grabii ! Asteapta înc-o noapte Iar , mâine , voi venii Sa-ti spun câteva soapte Îti voi sufla un gând Sa te-ncununi cu stele Te voi lasa visând Si vom pluti spre ele !" "-Hai , vino , iubitul meu , cel sfânt Cu dragostea-ti înflacarata În brate iar sa te mai stâng Si inima-mi din nou tresalta !" Din cer un nor s-a desfacut Si a-nceput subit sa ploua Si ca un fulger el s-a pogorât Întru-n cristal de roua . Cu aripi din scântei de foc Pluteste el pe valuri Si zgomotos îsi face loc S-ajunga peste maluri . Lumini si umbre se ascud Pe fata-i obosita E-aproape mort el pe pamânt Dar gându-i la iubita . Si pe nisip întins cum sta Simtii a ei chemare Un pas facu în urma sa Si se-avânta spre mare . Sub apa limpede intra Spre-adânca ei valoare Si chip de om el îsi lua Si-o mantie-orbitoare . Si din adâncul infinit Razboinic izbucneste Cu flacari siroind pe el Spre ea , acum porneste . Si drumu-i pare-atât de scurt Spre ea , el când se duce Si zboara-ncet sperând Ca ea sa nu se culce . Si intra-acum pe geamul ei Vazându-se-n oglinda Un fulger scurt si doar scântei Pierzându-se spre tinda . Si violent se întrista Simtind a lui pieire Dar , însa ,totusi ezita Vazând a ei sclipire . Dormea usor , senin În patul cu dantele Si dorul ei , ca un suspin Adie prin perdele . Se-apleca usor spre capul ei Si sarutând-o-ncet îi spune "-Iubito , de-astazi ochii tai Mereu mi-i vei supune ! Tu esti de-acum pe veci a mea Mereu ma vei iubi pe mine Din inima toata dragostea Spre fulger vei da sa vina !" Si cum cu ochii-nchisi , dormea Deodata se trezeste Si-l vede iar în fata sa Cum chipul îi zâmbeste . "-Oh , esti aici , iubitul meu , Parca te-astept de-o viata ! De n-ai fi venit asa de greu Caci trupu-mi-ncet îngheata ! Vino , sa te ating balai Pe trupul tau de cer Aici o clipa sa mai stai Atâta eu îti cer !" "-Vreau prin iubire sa ne contopim Sa te simt iar în mine Si-n visul meu sa ne iubim Din noapte pâna mâine !" Si trece noaptea , zorii se ridica O aripa i-atinge-o raza de lumina Trezindu-se în patru se despica De-a lungul celor patru zari De-acolo sus el o priveste Si-o mângâiecu-al sau surâs Într-un târziu ea se trezeste Privirea si-o îndreapta-n sus . Îl simtea în departari amare Caci calea catre el e lunga Si sufletul acum o doare Simtind un junghi în partea stânga . Iubirea lor atât de patimasa O noapte a tinut , si-atât A fost o clipa de-altadata Un simplu vis a fost si-atât . El o uita , pentru o vreme Caci timpul lui e infinit Si nu stiu câta durere În suflet i-a întiparit . Trecu o zi , trecura zeci Si ei nu se-ntâlnira În cer cu razele lui reci Cu greu acum respira . Speranta-i creste-n suflet Ca un adânc apasator Aminte-si aduce-n treacat De ea cu-n dulce dor "- În seara ce-o sa vina Iubit-o ma cobor Pe norul de furtuna Cu blândul meu amor Te-oi strânge iar în brate Sa-mi spui cum ma iubesti Iar voi vorbi în soapte Stravechile-mi povesti Si trupul tau subtire Sub trupul meu va fi Ne vom iubi-nestire Pâna-n zori de zi De sufletul ti-e dulce Spre tine ma avânt Cu mine voi aduce Acest din urma gând O viata lânga tine O viata pe pamânt Vreau în ziua cea de mâine Cu-aceasta sa te-ncânt Mereu de-acum la infinit Noi doi iar sa mai fim Si luni întregi sa ne iubim Din zori si pâna-n asfintit ." Spre ea , el zborul si-l îndreapta Si casa îi apare-n gând O vede-acolo cum asteapta Si parca o aude suav cântând Ajunge-asa de obosit în tinda Cu aripile-acum doar scrum Se uita iarasi în oglinda Se vede-un tânar ca prin fum Imaginea acum e clara E 'nalt , frumos , cu par balai Si mâna ei , el vrea s-o ceara Cu gura lui rupta din rai Grabindu-se intra-n odaie La fel , acum , ca altadata Pe patul cu dantele vede-o foaie De mult de ea lasata O ia în mâna si-o miroase E-aroma mâinii ei ... asa de fina Cuvintele ce-s scrise-s dureroase Si din greu acum suspina Pe drumul înspre casa ei Ea sufletul si-a îngropat Nu mai credea de mult în zmei Si totusi ea nu l-a uitat În anii ce trecura Cu dragostea uitata Acum deja matura Nu mai spera vreodata Pe geamul larg deschis El marea o admira Departe însa-ntr-un abis Zareste o lumina Porneste într-acolo agitat Dar drumul e atât de lung Si simte-acum acel oftat Cum creierii-i strapung O lumânare arde-n felinar Si-o cruce-i lânga groapa Pe care e ceva semnat Cu litere de-o schioapa A lui dulce iubita Acolo-i îngropata Si vocea ei slabita Durerea i-o arata "-Desi tu nu m-ai iubit atunci Eu te-am crezut sa stii Si-n suflet durerile adânci Le port în nopti târzii Rasplata pentru suferinta mea E viata ce o vei trai acum Si cât de aspra va fi ea Te va preface-n scrum ! " Spre mare nemiscat el sta Cu lacrimi negre-n suflet Si-n linistea asa , albastra El naste doar un urlet Cu inima îndurerata În fiecare noapte vine Iubirea acum ei îi arata Simtindu-se mai bine Singuratatea lui apasatoare În fiecare zi-l ucide Si marea cea ascultatoare Destinul i-l decide Din cer s-a pogorât Pentru a fi un muritor Si în adânc s-a coborât S-ascunda al sau dor El se nascu în cer Acum ... trai si-aici Se cufunda în mare Pentru-a murii pe veci . |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate