agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-22 | |
Încet cădeau petale moi de trandafir
Peste pământul ofilit de toamnă, Trecut-a tot, rămas-a doar o rana, O nebunie, un plăcut delir. Privind pierdut la plopul singuratec, La frunzele ce cad, foșnind adânc și sec Furat de amintire, în liniște mă-nec, Acoperit de aerul tomnatec. Doresc să uit de tine, idealul meu divin, Să uit dragostea noastră destrămată, Să nu-mi mai amintesc că te-am iubit vreodată, Să știu c-am fost un rătăcit străin. La început erai ca o sclipire În vidul rece-al sufletului meu, Dar cea sclipire, ajungând la apogeu, A devenit un infinit bolnav de nemurire. Dar nu mai e iubirea de la început, S-a stins încet, e doar dezamăgire Nu cred să îți apar măcar în amintire Poate a fost o joacă, pe mine m-a durut. Destinul împletea al vieții fir, Rămas-a doar un gol în inima-mi de gheață. Eram un suflet mort ce se gândea la viață Și-ncet cădeau petale moi de trandafir.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate