agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-24 | | Nimic nu va mai fi la fel. Lui M.B. Nu...tie, da...infinitului Arterele, pe rind, pe ele Au inflorit carnale rinduri De iarba infasurata Pe coapsele mele iedera, inchid Ochii peste ud, peste umoare Peste plete lasate sa curga in Pamintul din care creste Radacina primii batai de clopt. Uterul tipa dupa Rodul muzicii care Nu e scrisa e nascuta Din pescarusi, apus, val zare, mare, pesti, cer Metal, fum, furnale clopote, tipete albe, valuri de fum, tipete cu scrum Cu alta petala desprinsa din tulpina De fluturi, din stamine Din licoarea auzului Voluta incepe incet, rar Sufletul sa zburde prin Veninul scurs din fiecare atingere de clapa. Te nasti in mine cu Groaza inceputului de tresarire Acuta a iubirii, nu tu, Muzica, picurat marasm Nu tu, acordul, fiorul arcusului pe coarda prea strinsa, inima si lacrimi din nou. Ecranul lat pe care Se desfasoara inceput de viata Iin mine te-ai nascut din nou, nu tu Sau tu intrupat in acorduri Sau din tine desprinse Fragmente din carnea mea alba Din palpitatia cresterii mele In abur, flasca intrupare a Fulgerului amoral care revine Care renaste cu tine Cu pescarusii tai, cu marinarii tai, cu Pletele crescute in pamintul pe care nu l-am calcat Niciodata si vreau sa-ti gasesc urmele Sa le caut, sa te simt, sa te gasesc, nimic nu va mai fi la fel desi miine te uit si iarasi voi Tresari cu lacrimi si jale ca nu ma pot desprinde de pasul in van pe care il fac in lumea asta in care nu mai avem loc. Nu eu, tu Tu nu mai incapi. Eu m-am cioplit dupa trunchiul strimt al Scoicii care ma inghite, devin perla Pentru tine, sa ma deschid din nou din patina cenusie Sa renasc pentru tine. Pentru ca te rafinezi in sideful meu Mi-ai trezit carapacea, mi-ai atins acordul fiecarui por, ai invadat celulele mele milioanele mele de fete si ai venit, nu tu, muzica ta, tu... Si acum...plec...sa ma culc
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate