agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-27 | |
Sufletul corb
Încet, încet nopțile devin pline Bate un vînt printre corbi Îmi sorb Cîmpiile Elizee din piept La apus bate un vînt printre corbi. Îmi singerează sternu-n muguri Închipuiți pe ram de gheață Suflă a spaimă Aquillonul La mine, la mine în piept. Urlă fierbinte amar în gaura inimii frigul Puternic și alb glasul nimănui Strigă: nu-mi pasă! Nu-mi pasă de nimeni Mori în lacrimi și fîn de cuvinte Mori! Vidul e leagănul tău Mori! Mori, biet poete Nimeni nu te va-nțelege. Mi-e viața poezie pentru cucuvea Mi-e viața, viața mea Un lung poem pentru cucuvea. Iubiți-mă, vă strigă fiecare cuvînt Iubiți-mă, iubiți-mă….. Pînă la apusul pămîntului Pînă la adormirea Aquillonului Pînă la somnuirea crivățului. Îmi va fi bine, Bine-mi va fi și cald Cînd Christos va da foc țărînei Vreau acest foc mistuitor Ca pe un excurs despre cimitir Să-l sting cu apele prelinse Din ochii sfinților gîtuiți în cer. Amprentele mele, amprente… Degetele mele, degete…. Amprentele, degetele, mîinile, brațele Miilor de suflete vidate Bîntuite de frig, de gheață și de neiubiri Stau zăbavă pe firave gîtlejuri de sfinți îngeriți Ca furișatul sărut pe gulerul unui iubit. Ah! De-ai sări tu afară din pielea mea! Dar tu nici nu știi că poezia e vid Că vidul e moarte Că moartea e nemoarte Că nemoartea e nebunia ei Că ea necunoscută fiind Necunoscută din nenumire Mă caută s-o numesc Și-i rău, rău de tot Mi-am scos la plimbare-n lumină sufletul Fără un singur cuvînt! Fără doar un singur cuvînt Și-i rău, rău de tot. Încet, încet, nopțile devin pline Bate un vînt printre corbi Îmi sorb Cîmpiile Elizee din piept La apus bate un vînt printre corbi. Îmi sîngerează sternu-n muguri Îmi lipsește un singur cuvînt, doar un cuvînt Și-i frig, e vidul de moarte Moartea se deschide-n nemoarte Coapsele ei îmi oferă coșciugul Tăcuta tăcere tăinuită niciunde.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate