Lacăte pe toate porțile orașului
Asediat de ape.
Lacăte grele din ape murdare.
Ciorile s-au adunat speriate
Pe acoperișul Catedralei.
Îndură ploaia și croncăne
Din când în când a disperare.
În camera mea întunecată
Șoarecii au ieșit de prin pereți,
De prin dușumele
Și mă privesc sinistrați;
Nu le e teamă de mine, ca altădată.
Parcă mă-ntreabă:
Ce e de făcut nene?
Silvia s-a întors de la Spital
Cu boneta albă murdară;
Fața îi e zgâriată de nesomn;
Focul din ochii ei moare.
Mi-e sete.
Nu am apă să beau,
Într-o mare de apă!

Dan David, Los Angeles, 08-24-2005.