Miau este un motănel
Puțin cam neastâmpărel
Pe șoricei nu îi prinde,
Toată ziua minte.


Îl întreb ce face,
Nu-mi răspunde, toarce.
Îi dau să mănânce,
El vrea să se culce.


De perdea se-agață,
Fuge după ață,
Cu ghemul se joacă
Se scaldă în apă.

Ce să-i faci lui nebunel?
Să pui vătraiul pe el?
Eu îl dau afar` din casă,
Iar el intră pe fereastră.


Din când în când îl pedepsesc;
Nu-l alint, nu-l mai iubesc,
De urechi îl trag, îl cert,
Până la urmă îl iert!