agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-01 | |
I. Infernul
Motto: Spre-amiaza vieții noastre muritoare ajuns, într-o padure-ntunecoasă mă rătăcii pierzând dreapta cărare... (Dante Alighieri) * Infernul meu e-aici, în lumea vie Eu l-am aflat privind cu bucurie, Doar o secundă chipu-ți de copilă, Dar gândul m-a oprit fără de milă. Sunt prizonierul traiului de-acasă Acum, când soarta asta nemiloasă Pe tine-n dar ca înger te-a adus, Zorii tu ești, când eu sunt doar apus. Nu, nu-mi dă pace gândul ! Mi-asuprește Iubirea, când în giulgiuri o-nvelește. Mi-a răstignit credința clătinată, Nu-i pasă lui de-o dragoste curată. Mă macină când macii sunt în floare Și inima-mi dorește cu ardoare, Ca pacea peste mine să se-așeze Și sufletul din nou să-mi lumineze. * * * II. Purgatoriul Motto: Înalțe pânze-a-nchipuirii navă Și-apuce-n larg pe ape ce-s mai clare, Lăsând în urma marea de otravă... (Dante Alighieri) * Am adormit și pe poet l-am invocat, Cerându-i să mă-ndrume în păcat; Se-apropie de mine și zâmbește, Cu glasul liniștit îmi povestește: „Nu încerca să schimbi ce legea firii ți-a sorocit, ca rob să-i fii iubirii ! E drept că azi apusul te zorește, Iar zorii te-au legat parcă hoțește. Nu te opri, căci dragostea-i lumină, ca răsăritul într-o zi senină ! Adună-te și pune-i în privire, Amorul tău de taine ca menire. Și poate s-o-ndemna să prindă-n rază, Dorința ta cu-arome de amiază. În doi veți străluci precum un astru, Născut dintr-un copil și-un dor sihastru. * * * III. Paradisul Motto: Mărirea celui ce-i izvor mișcării pătrunde-n Univers și strălucește mai tare-n miez, mai slab în geana zării... (Dante Alighieri) * Din somn am revenit cu gând la tine Și zorii-au năvălit arzând spre mine, Uimirea-mi copleșind-o cu speranță, Iar visul risipind prin cutezanță. - „De ce-ai venit ?” am întrebat în șoaptă. - „Așa-i firesc ! a zis. Timpul așteaptă Apusul când în noapte se așează, Urmat mereu de zori ce luminează. Prin asta, legea firii te dezleagă Unindu-te cu fata ce ți-e dragă. În doi să zămisliți doar bucurie Și să vă-ngemănați în armonie !” ....... infernul, purgatoriul, paradisul... Pe creste poți s-ajungi doar când abisul Umplut e și credința ta în cer, Preschimbă dragostea în giuvaer. * * *
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate