Copiilor le cer iertare
Că-i părăsesc în ceasul greu.
Însă mi-e vremea de plecare
Și mă așteaptă Dumnezeu.

Mi-a dat răgaz numai cât masa,
Din naștere să îi ridic.
Și-o să le las curată casa
Când n-oi mai aduna nimic.

Spre viață, El le-o duce pașii
Și-o să-i îndrume mai mereu
Pe calea aspră, copilașii
Ce i-am lăsat lui Dumnezeu.

De-or isprăvi prin bătătură
Slujindu-i mamei pe la trebi,
Să Îi îndemni spre-nvățătură
Și de credință să-I întrebi !

În urmă, strașnică poruncă
Să le trimiți de sus din ceruri:
Ca rost să-și afle doar prin muncă
Și-așa găsi-vor giuvaeruri