agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-06 | | A mai muri un suflet... I Am crezut că dragostea dă aripi, că dragostea salvează Ș Și am sperat să pot iubi,dar am uitat că cel mai bun cedează Și? Și-a mai murit un suflet... A mai murit un suflet... și altele l-au plâns... A mai murit un vis... și altul îi urmează... Și ce? N-au mai murit atâtea? De fapt ce-au plâns acele suflete? Dar... poate nu contează... sau poate, n-are rost... Căci altul îi urmează... și-așa mereu a fost. Se scurge iute-n taină... și piere fără urmă Se duce către neguri... și viața i se curmă Dar cui să îi mai pese? Și totuși în tăcere, sunt suflete ce plâng... Iar viața-n ele piere... si-ncet, încet se sting... Și nimănui nu-i pasă... În ceața fără margini, în bezna nesfârșită Sunt suflete ce zac... și nimeni nu le-ascultă... Dar dac-ar fi aproape? Un suflet e o viață... și viața-i o valoare Dar cine să mai creadă, când nimeni timp nu are... Și cui să îi mai pese? Of, de le-am asculta pe toate...ce bine le-am mai face Dar cine să o facă... doar unul care tace... Și unul care-ascultă... Un suflet este-o taină... și-i greu de înțeles De vrei să rupi misterul... nu poți avea acces Dar totuși el vorbește... Un prunc la sânul mamei, e sufletul senin Și de-l asculți, în taină, el cânt-un cânt divin Dar, nimănui nu-i pasă... Un suflet mai păstrează... în el, ceva ceresc Și nu-l poți înțelege, căci nu-i ceva lumesc Dar totuși el vorbește... II A mai murit un suflet... și altele l-au plâns... A mai murit un suflet... dar dorul nu s-a stins Și nici nu se va stinge... A mai murit un suflet... deși-i nemuritor... A mai murit un suflet... și altele mai mor... Și totuși... cum se poate? A mai murit în taină... un suflet necăjit... Și toți se-ntreabă cum, dar nu pricep nimic... Și de-ar pricepe, la ce să îi ajute? Pe tine nu te doare... când sufletul tău țipă Și nu te deranjează, când contra-ți se ridică, Sau nici nu vrei s-auzi? De vrei să-i spui să tacă, el va urla mai tare... De-i spui tu ce să facă, tot el va fi mai tare. Și totuși, nimeni nu-l ascultă... Cortegiul funerar îl plânge... pe bietul suflet ce-a murit, Și o-ntrebare se ridică, spre cer, unde privirea și-a țintit De ce-a murit? De ce-a murit? Nu-i chip s-aflăm răspunsul... și nici să înțelegem Și-n neștiința noastră, cu toți din umeri strângem Că ce... ce s-antâmplat? I-au pus o cruce mare... și în pământ l-au pus... „AICI SE ODIHNEȘTE...UN SUFLET CE S-A DUS...” Și ce, acum vă pasă? 06 noiembrie 2005 ...târziu... acum nu imi mai pasă mie!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate