mi-e zambetul pe ape-ntinse…
de iarna sau de primavara,
mi-e zambetu-amalgam de vise
intr-un acord trist de chitara...
si ma intreb....a cata oara....
acordu-acesta de chitara...
il stiu demult...
de cand stiu oare
ca zambetul acesta doare?....
nici nu mai stiu,
si dac-ar fi sa-mi amintesc...
este tarziu...
si nu mai vreau
ca zambetul sa ma mai doara...
si-ntr-un acord trist de chitara...
de nu stiu cand,
de nu stiu unde,
de ieri, de azi, poate de maine,
prin unghere demult pitite,
stighere,triste, obosite,
ies la lumina rand pe rand,
condei, suras, colind,cuvant,
si se rostogolesc in versuri,
haotic, fara intelesuri,
si plang, si rad...si tac...cladesc,
ritmul devine nebunesc,
totul ma-ndeamna-n cand si-n unde...
acest izvor ce-l port pe frunte....