agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 859 .



III
poezie [ Underground ]
Sfarsitul deschis

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [andrei dobrowensky ]

2006-01-17  |     | 



8. umbla cu patul după ea și pe
poduri creșteau bananieri, din
cer cădeau bulgări de fier
topit. spuneau: te iubesc, te iubesc!
Tu ești depărtarea la care încerc să
ajung. și chiar în acea iarnă
se topise de invidie, se topise și
nimic nu o putea opri din alergarea
ei peste ape, peste munți, peste refuzul
meu, luând-o de la capăt. Într-o noapte
cu vise s-a strecurat lângă
mine și mi-a mușcat din inimă


(Sfârșitul deschis)

9. urmăream drumurile pe hartă.
fumam și beam apă minerală. Lângă pietre
crescuse o floare de piatră, lângă izvor
crescuse o floare de izvor, lângă ea
crescuse o floare de ea. Peste tot
numai flori și vântul începuse
să ne lovească de capătul îndepărtat al pământului.


(Sfârsitul deschis)

10. căutam fereastra din cameră, din
tavan, din podea,
din pereți ieșeau țevi, curgeau lăcuste de fosfor.
mingi sărind întruna, fără încetare creșteu
țevile acelea prin care gândurile
mele-și scurgeau zoaiele.
Tatăl meu, îngropat până la gât,
cânta că trebuie să știi să te învârtești


(Sfârșitul deschis)


11. o altă minte, secunda, pahare de
cristal în care suflam pastă de scris albastră,
neagră; un curcubeu peste care
plângeam o ploaie de lacrimă și
imaginam ființe mici alergându-mi prin
vene. auzeam râsete și țipete
de bucurie. râdeau de mine, dumnezeu râdea de
mine. Ajungeam să mă uit
când soneria mă trezea și
trebuia să răspund ca în fiecare primăvară
la aceeași oră, până atunci
visam ca ai să apari
dar nu s-a întâmplat așa că
înapoi la ploaie.

(Sfârșitul deschis)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!