Sa-ti superi sufletul dar sa nu ingenunchezi;
Doresti sa treci pe sub masa tacerii
Dar esti nevoit sa repeti platitudini

Nu-ti mai pui fardul de animal social
Pentru a purta povara lipsei de metafora

Iti numeri grabit urechile pline de soapte
Sa faci pasii impaduriti
In aleargarea cu trupul gol
Spre frumuseti interzise

Deschizi incet, cu adiere, rugaciunea, fara sa gusti elexirul nostalgiei,
pe umarul pamintului, fara sa mai dai ascultare sentimentelor aruncate in clipe de pasiune in fastul feroce al celor doua umbre

Traieste-ti noaptea polara ca o adaptare libera. Vor veni si zorile,
dupa o vreme... ciresi la marginea cerului: hisakura