Amicul meu, are o soră
Frumoasăăă, da’ frumoasă foc (!)
În pat cu ea, cam de vreo oră,
C-am început-o dintr-un joc…
Și cum spusei, sufăr de-o boală
Precis să fiu, chiar la mijloc,
Da’ nu știu cum, c-avea o școală,
M-a lecuit de ea pe loc (!)
Păi ce vorbești, m-a luat frumos
La pipăit și frecționat,
Puțin în sus, puțin în jos,
Cu alifie, delicat
Și când s-a-ncins, m-a luat vârtos
Că nu vă mint, m-a-ncălicat
Pe cât eram eu de bățos,
De scârțâia și bietul pat.

Vreo două zile, parcă trei,
Frate, am fost ca nou născut
Și asta din pricina ei
C-atât de bine mi-a făcut,

Dar mai apoi, avui iar pană,
Ceva din nou mă deranja
Exact în zona mediană,
Chiar foarte tare…mă jena,

De am rugat-o insistent
Pe sora prietenului meu,
Să-mi facă-același tratament
Dacă se poate, mai mereu ;

Da’ nici prin gând să mă refuze !
(Treaba fiind și contra cost)
Sau cel puțin să mi se scuze,
Ori să mă ia cumva la rost.
……………………………
Îi mulțumesc lui Dumnezeu,
Fi’nd lecuit acum de boală,
Căci sora prietenului meu,
De dimineață când se scoală,
Masaj îmi face tot mereu
Că ea e soră…medicală !
……………………………..
Scăparăm noi de lepră, ciumă,
Dar cu sciatica…nu-i glumă !

Valeriu Cercel

P.S.

De v-ați gândit la vr’un păcat,
Sau cine știe ce prostii,
Citiți povestea înc-o dat’…
Io-s om serios,…am și copii !

Valeriu Cercel