aseară, pe strada popii,
am ocolit o fată cu chipul de lună,
ochii-i străluceau a fiară nebună,
căutau, parcă, spre capătul străzii

se grăbea, urmându-și destinul
pe strada străjuită de umbrele
pe care popa le-mbie
să-i păzească nevasta, casa
și fii

băieții popii, băieții popii
au fețele lustruite, de ceară,
harul împământenirii și popa –
’i va face È™i pe ei popi
să slujească morții
pe care i-a botezat, i-a cununat
și-i îngroapă ca să reînvie

iubirea mea are chipul de lună
și o aștept seară de seară
să apară
pe strada popii –
la capătul străzii
dracu’ își face ochi
în capătul cozii,
să te prindă, iubito, în el

ocolește umbrele iubito,
ocolește popii,
coada dracului e invizibilă
și te poate oricând agăța