agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-30 | | Înscris în bibliotecă de Ina
(1)
Din sfiiciune, de la început La Jocurile-Erotice de Vară, Recordul mondial pentru sărut L-am spulberat a mia una oară. De aur, pe o pajiște de crini, La rock-and-roll am câștigat medalii, Dar m-ai rugat cu unul dintre sâni S-ascundem transparentele detalii. Spre paradis urcăm nemaivăzut, Drogați cu mirodenii de favoare, La rang de campioni în absolut Halucinând fanatica-ncleștare. Și astfel, glorioși fără sfială, Ne proclamăm eroi în pielea goală. (2) Mai am un singur dor în liniștea Amurgului, ori mai curând, a serii, Să evadez din somnolența mării, Cu tine-n brațe dacă s-ar putea, Apoi pe țărm, înfrânți de oboseală, Să contrafacem luna în bordel Și dragostea într-un anume fel, După un “Manual de imorală”, Să ne întoarcem sufletul pe dos, Brutalizându-ne cu încântare, În lupta corp la corp, care pe care, Trântiți pe scoici și pene de-albatros. Pricepe-te mai bine decât norul Și-ascunde-mi luna, ridicând piciorul! (3) Spre-a nu-ți cădea în pudice dizgrații, Trimite-mi prin poștașul personal Talentul de-a transcrie special Pe sutien picante dedicații. Prea-ți recita pasaje din romanul “În căutarea patului pierdut.” Pe-atunci l-am dat, probabil, dispărut. Mi-l ponegreai de rău că-i piromanul Sânilor tăi cu piscuri hrăpărețe. De pătimaș ce mi l-ai chinuit, O fi gogind acum, de-afurisit, Că tare-i place să se mai răsfețe. Redă-mi talentul și-ți promit revanșe În patul răscolit de avalanșe! (4) Pe mare, nebunească aventură, Furtuni ca o renaștere-n dureri, Își zvărcolesc, și-agită cu bravură Înverșunarea,-agonisind puteri: Ascunși după ferestre cu perdele, Freamătă casa, tremură sub noi, Până se rupe cerul din proptele, Iar patul ne devoră pe-amândoi Cu-atâta zvăpăiată lăcomie, Încât erupem, explodăm suprem Și-agonizăm, înfrânți fără simbrie, Și decazând, pierim și înviem. De câte ori ne-atingem șiretlicul, Tu ești magia, eu sunt ucenicul. (5) De drag, îți cumpăr “Enciclopedia Universală-a sânilor sublimi.” Cu-ardoare, peste noapte,-i preamărim, Până ne cade greu melancolia. Atunci gustăm, pe loc, “Viața în lieduri”, Descrisă cu-armonie de-un zugrav, Cu precădere-adorator suav Al artei crăpăturilor pe ziduri. Sătui de aventuri estetizante, Zvârlim, de silă, prăvălim sub pat Albume, poze și, imediat, Fără-ajutor de la puteri garante, Beau sânii tăi din bluză expulzați, Goi amândoi, dar mari inițiați! (6) Când pâinea-i scumpă de-o plătim cu viața Și-orice credință pare-o mișelie, Ce-ar fi să ne iubim pe datorie, De-a rostogolul până dimineață? Abandonați total, fără trucaje, Doar greierii să ne-njure la țambale Cu acordaj de-arome tropicale. Nemailuând în seamă sabotaje, Pahare subțiate de nesații, Mai nătăfleți ca niște dobitoace Pe nervi să ne tocim până la pace, Căci sânii tăi țin loc de decorații În foste bătălii câștigătoare, Ori nepierdute în continuare. (7) În “Cartea Marilor Exploratori” De spații somtuos de siderale, Lipsesc orice aluzii și-osanale La patul falnic, unde faci furori. Din vale, printre sâni piramidali, O palmă urcă pante și coboară, Ori, leneș se oprește, bunăoară, Pe-un pisc încoronat episcopal. Urmează-aprofundate exaltări În Templul Doamnei Venus, cu-ascunzișuri, Unde pătrunzi numai plătind bacșișuri Bogate, să nu-ți meargă în răspăr. Prin reliefuri dragi și citadele, Cine ajută rătăcirii mele? (8) Cetatea sacră, unde ești regină Atoatenebunatică la cârmă, Pe loc de ziduri mari, de piatră-alpină, Are prăjini cu rufele pe sârmă. Deasupra celui mai semeț crenel, Se zbate-n lance dârză, de erou, Brodat cu fir de aur și rimel, Un glorios și maiestos furou. La miezul nopții, brav sculptându-ți patul, Un pumn de greieri nu-și oprește strungul, Ci toacă imnul național de-a latul, Iar tu îți mângâi un picior de-a lungul, Pe când un sân îmi dărui fără riscuri, Dar amândoi mă fulgeră din piscuri. (9) Cu ochelari de floarea-soarelui, De ți-aș citi ideile bruion Câte ascunzi dincolo de breton, Te-aș răsfăța c-o-njurătură șui, Cât ești de-afurisit cameleon, Drapat într-un furou de sâni fudui, Ca turnurile fastei cetățui, De unde-ți place să ordoni. Mai dă-mi să-aprind, ori mai curând, să pup Poarta spre templul veșnic nesătul, Pe când asemeni ție, noctambul, Îți răvășesc altarul și-l corup: De fapt, puterii tale mă dedic, Gol în supliciu și-aprig mucenic. (10) În amărâta piață, și-obidită, Pe-o masă de ciment sau mortuară, Zvârlit în lapovița planetară, Zăresc un măr frumos ca o ispită, Măr hărăzit, ori numai ficțiune, Măr de livadă hiperboreană, Pe-alese sărutat de-o fetișcană, Drag, dulce până la perversiune, Mirific, sferic, sacru, în putere, Măr de mușcat zemos, cu toată gura, Ferice de-mpărțit cu-mbucătura, Cel mai frenetic, roșu dintre mere, Milostivire de arome bune Și reculegere în rugăciune (11) Niște haiduci pe cai în fundul gol, Dar la potcoave scumpi, de porțelan, Descalecă-n ograda-acelui han Cu porți și-acoperiș de staniol. De dincolo de ziduri îl pândesc Ferestre înarmate cu-ochelari Și-n prag, de veghe, doarme-un bucătar Cu lingura de lemn vrăjitoresc. Sub grinzi de-odăi gogește câte-un pat, Iar candelabre cu ulei felin Ard luciferic fiecare sân Al strașnicei hangițe cu păcat, Anume harnică și ditamai Să biruie oricăți haiduci pe cai. (12) Totalitar, dincolo de perdele, Citești ”Așa mi s-a călit oțelul” Și-ți ștergi cealaltă pleoapă de rimelul Pătruns, de-atât patriotism, în piele. Dar mai ales, în lupta pentru pace, Progres, dreptate și democrație, Știu ce parfum iubești la nebunie. Cel mai pervers de la potop încoace. Măreț edificându-ți dictatura În patul dialectic și tenace, Cu ojă, trusă pentru unghii, ace De păr, îți adâncești cultura, Până îmi dăruiești fără secrete Nudul setos în opere complete (13) Pe vremea când, brodată-n fericire, Torceai garoafe pe un fus oral, Mă învățai, din ”Cartea de citire”, Cum să-ți dezbrac furoul ideal. Acum, deja ajuns cel mai distins Expert în legendare sutiene, Dă-mi voie să ingenunchez învins De sânii tăi, brav tatuați cu scene Războinice, cum n-au imaginat, Bătăi cu perne și-alte proiectile, Aezii-acelui veac îndepărtat, În epopei, pe scutul lui Ahile. Febril te rog, dă-mi palmele ingrate Și-eliberează-i din captivitate! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate