agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-30 | |
M-am dezgolit
Precum un iaurt privat de folia-i protectoare. Nu mai am Veșmânt, mănușă pe inimă Și curg paralel cu mână stângă, Bleagă, și vreau departe- O parte să îmi fie departe. De partea cui să fie partea? Am vrut coșciug; Au spus că nu au pentru inimi Și mâini atât de lezate. Iubesc într-atât, Încât mi-e rușine de mine, Căci în mine ești tu. Sunt gazdă Pentru un parazit rece și prost. Aproape e greu. Aproape că mă prăbușesc. Firele noastre de păr nu se pot confunda. Nici șireturile... Nici ochii... Nu mai sunt fetița cu aparat dentar. Acum câteva zile mi-am pus singură proteză pe suflet: Un sentiment șchiopăta Și nu puteam fugi până la școală. Iarna orice te înșeală: O rază de soare poate cauza infarct. Rama de poze e din plastic, Poza- plastică, Portretul- plastilină. Departe, departe, departe Un lichior de lacrimi cu 0 calorii; Aproape, aproape, aproape- O iluzie rulată în ștrudel. Pleacă, să fiu singură, Departe de Aproapele meu. Curcubeul este un fenomen fizic- Doar fizica s-ar putea ocupa de Fenomene fizice- uite ce ființă Circulară sunt și eu: Dorm, mă trezesc, iarăși dorm, Dar pretutindeni te prezinți Și atunci eu vreau departe, Doar departe voi simți că da, Am nevoie de o figurină Cu unghiile tale, Cu universul tău pierdut Și cu o cameră ca a ta, mică, Verde, cu pereți care vor să Sară pe geam. Singură e absolut fantastic- THEY CALL ME THE WILD ROSE; Singură inima mea și-ar putea găsi companie Într-o singurătate diabolico-diabetică. Azi pe stradă vedeam fulare. Colorate. Tricotate. Scumpe. Urât mirositoare. Nu vreau ca mâinile să-ți fie Colorate, tricotate, scumpe, urât mirositoare, Deci îmi comand o pizza- Băiatul vine repede, nu știu Cum face: fuge, conduce? Tu nu vei veni, Căci de când cu fularele, Sunt ca un Moș Crăciun- În Laponia minții tale ninse- Și nu mai pot fi aproape de Pericolul înghețului pentru că acum mă împart Pe un pătrat înzăpezit, parte cu parte, DEPARTE!...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate