dă-te jos din visul ca un leagăn
și mergi de mână cu realitatea
doar așa trăiești

pe sub pleoape-ți lăcrimează un gând
în fumul tremurând al lumânării
și parcă sfinți pictați pe sticlă
înmărmuresc în ochiul care îi privește

du-te, pelerin de dor
la porțile-amintirii dintâi
pe nevăzute, îngeri bucălați
îți zămislesc un zâmbet cu vată de zahăr
pe bețișor

un nor
ca o pană scrie
umbre dezlânate pe cerul scrobit albastru

ce liniște! greierii au ațipit în lan
doar vântul se pitulește prin iarba necosită

sunt un zvon de vară
de fluierul piciorului să-mi legi o coroniță de spice.