Petalele macilor cad,
una câte una,
cumpăna fântânii coboară.

Pentru durerea din suflet
nu sunt unități de măsură.
Ochii îți scânteiază
a umilință și regrete.

Ochi-oglindă de suflet,
minciună și triumf,
joc și păcat.

Vorbe frumoase,
după ca a murit iubirea,
oaze în deșert.
Trist a pornit caravana
pe un drum fără întoarcere.

Ce minunată cetate
Cartagina.