agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-08 | |
1.
milioane de lucruri de acum nu mă mai interesează nici gaura cheii astupată cu gumă de mestecat prin care se vedea cîndva raiul nici pînzele cerului gurii țesute de niște păianjeni iscusiți nici razele lămpii de stuf ce-mi luminau mințile nici picioarele paraplegiate cu care alerg pînă la capătul lumii și înapoi nici bacul cu rachiu din care nu beau nici o picătură pentru ca și așa sunt beat nici țînțarul bezmetic ce-mi bîzîie în ureche dar nu-l aud nici norocul pe care nu mă pot baza cu toate că e ultima speranță nici gestoza ce-o suferise maică-mea Viața pentru că eram un nesuferit... nu mă interesează și nu vreau să știu nimic din toate acestea doar un singur lucru „de ce am scris acest poem?” 2. timp de nouă luni cît m-am aflat în burta mamei am reușit să fac foarte multe lucruri am scris toată muzica lui Shömberg am pictat toate tablourile lui Klimt am scris toate piesele lui Ionesco am băut și foarte multe lichioruri am sculptat toată creația lui Brâncuși am construit toate casele lui Bernardazzi am fumat și foarte multe havane am regizat toate filmele lui Fellini am interpretat toate ariile lui Pavarotti și-ncă am mai iubit excepțional de multe femei am reușit să fac multe și mărunte dar un lucru iată că mi-a scăpat din vedere am uitat să vă previn că poemul acesta pe care îl citiți e o minciună de-a dreptul exagerată 3. mi-am spintecat burta de-a întregul și am început să-mi examinez cu minuțiozitate viscerele dar nici urmă de suflet o dezamăgire totală care schimbă direcția sîngelui meu și eu nu mai mergeam spre moarte ci mă întorceam înapoi spre naștere în cuibul mamei cînd mergea la întîlnire cu tata în acest punct important al sorții mele mă simții inexplicabil de străin ca și cum venisem la mine în ospeție dar nu eram acasă mi-am zis să mă aștept așteptarea devenise insuportabilă începeam să mă plictisesc și atunci m-am hotărît să scriu acest poem
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate