mi-ai dat pe mână focul gura sticla
paharul cu picior la mijloc erai tu
m-am frânt ca un briceag al minții
lucind tăișuri între da și nu

o sevă mi s-a revărsat în muguri
în carnea înlemnită de durere
de-aș deshuma orice sicriu de cuie
durerea mea mai multe cuie cere

dar rădăcinile-ți mi-au răscolit pământul
mi-a înviermit în rugăciuni lumina
și am deschis din nou briceagul să tai vena
acestui curcubeu ce poartă vina