Au început să ne moară brațele crucilor.
Se zbat rătăcite ca mâinile pruncilor,
Care se întind căutând în zadar
Mamele ce i-au părăsit în spital.

Au început să ne moară și drumurile.
Au înghețat și își ascund podurile.
Pământește își târăsc lungi leșurile.
Pașii lor nu își mai găsesc tălpile.

De aceea uneori îmi rearanjez timpul.
Ridic spre orologiu unic ochiul și chipul
Și reglez crucile pe drumuri să cadă,
Din limba universului exact să ne bată.