Primăvara visului îmi pune
în prag, dulci aduceri aminte.
Încerc să le vând,
adierii de vânt,
ce tocmai intră în odaie
și plâng.

Tainic pâlpâie lumânarea
înmormântând secunde.
Ating cu iubire
lumina blândă a înserării,
dezlegand parca, misterele noptii.

O! de nu ar fi trădarea.