Prieten adevărat

De mic am fost o jucărie a vieții
Pe-atunci mă mai rugam lui Dumnezeu.
Blestem au fost, toți anii tinereții
Și-n tot ce-a fost mocirl-am fost și eu.

Sfidat la nesfârșit de lumea-ntreagă
Sfidat chiar și de propriul meu urmaș,
Căzut sub lovituri ca vita bleagă
Am încercat în viață un făgaș.

Dar sistematic totul împotrivă
Mi-a fost mereu de mic până acum,
Și-n urmă lovitura decisivă
Mi-au transformat speranțele în scrum

A încercat o mână ticăloasă
Să-mi fure singura mea bucurie
Dar tu inimă caldă și duioasă
M-ai ajutat să capăt bărbăție

Și datorită ție-această mână
Căzu inertă, fără de putere
Și i-ai impus în umbră să rămână,
Iar mie mi-ai turnat în suflet miere.

Întotdeauna ai fost minunată,
În tot ce faci și în tot ce gândești,
Sub chipul tău de înger ce s-arată,
Tu toate ști ca să le potrivești.

Tu apărând ai fost a mea salvare
Și ai fost îngerul meu păzitor,
Cu geniul tău și cu a ta candoare
Ești un izvor de viață dătător.

Tristeți, mocirlă, jale și durere,
Tu le alungi ca să rămân curat.
Mi-aduci în suflet multă mângâiere
Tu prieten bun, iubit și-adevărat.