Doamne nu știu să pierd cămașa aceasta cămașa unei mame
deschisă la iriși la iriși căprui
să nu-mi spui
de-mi iei nuntă la ceas de seară pierdut vei fi ultim
ca și drumul și-mi scrie pe spate că-ți sunt femeia
îți las cearceaful boțit și pâinea de zestre și toate floriile
de pe stradacudouănume
nu mai am nimic nu iubesc decât bărbatul acesta simplu
din valea plângerii
ar trebui să-mi pui contor la toate câte ne-ntâmplările sună firesc
lângă tine altă mireasă
să-mi lași Dumnezeul tău de zestre și-o carte pe masă






Timișoara la rubrica de curier.