cele trei steluțe au colțurile ascuțite
și vorbesc tare, le place să se audă vorbind
omuleții de plastic le ascultă cu un fel de justiție practică
și se topesc unul pe altul în ieșiri de mândrie
la urmă au toți un coeficient mediocru
gândul lor e o maimuță de sticlă
se caută unii pe alții fără să reușească
și fără să se prindă că există
cei de carne le anihilează suflețelul maleabil
nu-și cere nimeni iertare
unii se răzbună tacit
și ceilalți iau foc și scot un fum gros
cei mai mulți se amăgesc că va veni o ploaie de plastic cu vânt de plastic și îi va lua deodată