la ce bun sa crezi in tine,
cand nu esti demn de crezare,
cand orgoliu-n loc te tine
renuntand de cumpatare.
la ce bun sa fii parinte
cu o casa de copii,
daca nu te preocupa
soarta lor,cu rau i-mbii,
si-i dispretuiesti intruna
si-i lovesti fara de mila
si de fapta-ti ticaloasa
nicidecum nu-ti este sila.
la ce bun sa fii statornic
daca esti doar in greseala
si nu cauti sa te-ndrepti
fara teama sau sfiala.
la ce bun sa fii destept
si sa te pretinzi cu rost,
daca cei din jur te iau
tot de fraier si de prost,
la ce bun sa castigi bine
si sa ai avere mare,
daca cei de langa tine
se sting ca o lumanare
de mizerie,de foame,
de durere si de ste,
nu te misca-a lor sfrasire,
nu te-ncearca nici regrete.
la ce bun sa ai prieteni
gata sa te inconjoare
daca dau bir cu fugitii
cand nevoia ti-i mai mare,
la ce bun ,oricand si-oriunde,
sa predici de moralitate,
daca sufletu-ti musteste
de pete intunecate,
la ce bun sa faci o gluma,
cu care pe multi distrezi,
daca stii ca prin aceasta
un prieten ai sa-ti pierzi,
la ce bun sa faci un bine
daca-l trambitezi prin lume,pentru-a castga mai lesne
inimi,minti sau un renume,
la ce bun sa te crezi tare
daca tu clachezi la greu,
la ce bun sa stii de multe,
de nu stii de Dumnezeu...