Odata am murit cu mine insumi
dar m-am trezit ca nu sunt mort de-ajuns
si am crezut ca ma sfarsesc prin plansu-mi,
Dar tot mereu de viata sunt impuns.

Ma violeaza viata la fiecare ceas
la marginea durerii, in lanul de orori,
Ma-npinge disperarea la fieacre pas
sa ma gandesc cu orele la flori.

Si ma ataca viata in fiecare noapte
dar eu ma pierd dinnou in visu-mi,
Si disperat observ, din ale mele fapte
cum eu ma-ndepartez de mine insumi.