agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-03-14 | |
Inhata sufletul potrivit pentru tine !
(dialoguri entropice) Chill-out cu Dalit sâmbătă petrecută de mână cu Dalit, printre boscheții de unde trei proiectoare împroașcă zidul cuminte al casei nr. 83 bis de pe strada Valjean cu rafale multicolore de Baraka. e party iar, și băieții au pus în seara asta pe ecrane scene cu prizonieri de război care scuipă în camerele de luat vederi și jură că vor fi răzbunați, înainte de a primi un glonte în cap. glontele intră prin gaura minusculă cât un bot de arici și iese cu tot cu creier prin bostanul prizonierului (100 Euro pe oră). nu știu de ce inima continuă să bată și după ce tirul imaginilor se stinge sfârâind sub limbă, ca o tabletă de nitroglicerină. e primul nostru party cu iarbă și groom, ave semiosa infinita. dansăm laolaltă cu ceilalți puști. nu avem nevoie de luna plină. pielea se încrețește în jurul vârfurilor de ace cu care se poate intra în venele, în sufletul și în mintea tuturor invitaților. bazele de date circulă pe CD-uri stict-secrete. e multă poezie în toată această afacere. robinetul nu se închide perfect. priviri care se strâng în jurul gâtului precum degetele anxioase ale lui Dalit. un chill-out ce stoarce cam 2500 de wați din stații pentru a tropăi în melancolia sacadată a pereților scorojiți. brandul de petrecere al celor de la Lennon Party DrumAndBass expiră odată cu venirea primăverii în cartier. tanti Amelie de la nr. 82 și-a pus dopurile galbene în urechi. letting the cables sleep. strada ne aruncă în sus și în jos, înafară și înăuntru, cu colții ei de câine maidanez. avem stomacul plin de ace de gheață și bețișoare de orez. îl privesc pe iubitul meu cum pipăie cu bastonul alb botul umed al nopții de party. un sărut negru de liliac. fâl fâl gâl gâl, gătul – sau ochiul – înghite lumea cu contracții mici, indiferente. îi șterg pleoapele cu o lavetă moale Koch-Foto-Tv-Hifi-Video (www.fotokoch.de). Dalit începe să dea din aripi. talk-show cu cuvinte moi despre rănile și retina post-postmodernă. un orb adevărat nu se oprește niciodată din scintilație. - un privitor nu este neapărat și un văzător, rostește Dalit, atent la ropotul de ploaie care îi electrizează pielea. pulsul lui măsoară cu zgărcenie ritmuri ce urcă din memoria copilăriei și se pierd pe bulevard, sub tocurile înalte ale femeilor de noapte. - bunăoară, un astfel de iluminat nevăzător este ca o plasă de prins fluturi de noapte. “important este să intri în gura cea mai mare. să ai un pic de loc în care să te zbați”, cânta el petrecăreților vânători. - în fața ecranului, captați de fasciculul de emoții cu care realitatea se descarcă în iluziile chibiților, membrii sectei noastre marginale de esteți ai cecității strigau în cor: dați lumina mai tare ! să intre prin vârful de ac direct în venă, iar de aici să urce până la etajul de tobe ! să chill ! să chill! să chill! ochii lui Dalit – două burghiuri de sfredelit vidul: cine pe cine vede, de fapt? - un nou dans: privitorii nu văd nimic. fiecare dintre ei asistă la împărțirea partenerului în ludoteci. case mici, târâte în spinare de cuplurile de îndrăgostiți. Lennon Party DrumAndBass ne datorează acum gaura aia mare din steag. să faci clubbing în case părăsite este ca și cum ai înhăța din zbor suflete de probă, fără să fii luat la întrebări. - după o astfel de experiență de o noapte , bastonul alb al lui Dalit, profitând de neatenția mea de femeie, urcă încet pe ecranul cu muribunzi de război – indicator pe o hartă necunoscută. ave, semiosa infinita. gustul merelor făcute terci, laolaltă cu bostanul și miezul tare de ananas: primul sărut dat pe gât ca un nectar foarte rece, dimineața. ochii lui Dalit – două rezervoare pentru feminitatea mea ezitantă. - a doua zi, am trecut, tot ținându-ne de mână, pe aceeași stradă Valjean, dar casa cu nr. 83 bis nu mai era acolo. vecinii și-au amintit de afacerile curioase ale unui traficant de iluzii. suntem, de fapt, doar ceea ce trebuie să devenim, îmi spuse apoi Dalit, și mă legă la ochi cu o eșarfă, obligându-mă să traversez pe malul celălalt. cap? sau pajură? marea? sau deșertul? *** Blog Angela Furtuna |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate