Iar cade toamna-n iarna colilie.
Veșmânt de sori regatul împresoară.
Cărări întortocheate mă îmbie
Să irosesc nămeți de-odinioară.

Dar Meșterul dă vremile în clocot
Și tulbură aromele din stihuri
Din lire sfărâmate curg în ropot
Păduri de foc și sterpele nisipuri.

Tăceri descântă fructele amare.
Din cuib stingher himerele învie.
Genunchiul încovoi a închinare,
Când toamna cade-n iarna colilie.