Plouă din nou și pământul e rece,
Plânge amurgul și prin vântul turbat,
Vino, iubito, în ultima oră
În cimitirul de sânge-necat!

Să nu te temi de privirea mea moartă,
Ochii închiși te cheamă din nou,
Straiele negre să nu te-nspăimânte,
Crucea absentă m-alungă-n ecou.

Printr-un suspin dulce cade sicriul,
Vântul mă bate, io plec, nu mai sunt.
Seara târziu, la geamul tău veșted
Te cheamă doar ploaia, pustiul și-atât.