Cand m-am nascut din vesnica uitare
M-am pomenit cu cerul langa mine
Acoperit de astre trecatoare
Ducand prin veacuri magice destine

M-am pomenit cu soarele pe creste
Scaldand a existen]ei noastre cale
Spre lumi necunoscute si celeste
Ce izvorasc din goluri spatiale

M-am pomenit cu pasari cantatoare
Cu flori inmiresmate si aprinse
Cu dor nestins de lumea viitoare
Cu intrebari de Domnul nepermise

M-am pomenit in cuget cu ardoare
De paradisul reflectat de stele
In sufletu-mi cuprins de-nflacarare
De intrebari discrete si rebele

Cand vremea mea va trece-n amintire
In lumea magica atemporala
Atuncea paradisu-mi din privire
Se va topi in negura astrala

Mihail Buricea, Craiova