O pace cu râme și iarbă
în inimă ieri s-a-ngropat
și magma tot saltă să fiarbă
să umple cu zbor al meu pat

Materii cu griji-calendare
s-au rupt de utilul „a fi”
retina e friptă de soare
iar orele-nvață-a jertfi

Nu știe nici mintea eternă
de clipa ce-n zori m-a adus
benignă, o pană sub pernă
atunci când eram în apus

Căci tot ce fuseseră lume
îndată se-ntoarse pe dos
din cauza sacrului nume
dar care nu este Hristos…

Ieșiți, voi amanți, la lumină!
Schelete cuprinse cuminți
aduceți-mi taina divină
pe urmă puteți să muriți!

Lăsați-vă vocile, gâturi
să cânte un vechi început
cules din credință și mituri
din ceea ce nu s-a știut!

Orbiți-mă, cozi de comete!
Tăceri, vă dau glasul meu mut
vă rog, curtezane cochete
șoptiți-mi ce n-am cunoscut

Voi, râme, săpați-mi o grotă
de nu voi zbura, să adorm
subit fără-a ști nici o iotă
din zbuciumul ăsta enorm

Din al despărțirilor chin
din dorul cu gust de pelin
din verde nesomn de venin
cu salbă de plâns cristalin
în haină de firav suspin
mă cheamă odată să vin!

La capăt de vieți am să vin
cu lacrimă, pâine și vin
cu leagănul pruncilor plin
și-albastrul de pace senin
cu duhul aproape divin
la tine, iubitule, vin…

Acuma și pururi
Amin!