|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
vedere poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Costel Stancu [Costibulus ]
2007-06-12
| |
Mă aduni ori mă risipești, suflete?
Uneori, am sentimentul că sînt
un fruct sortit a nu-și mai găsi loc
în pomul dintîi.
Viața? Corabie pe care o tîrăsc după mine
pe uscat. O pasăre neagră, imensă, cuibărește
în vîrful catargului, îngreunîndu-mi mersul.
În urma mea rămîn dîre adînci
ca amintirile unei călătorii în cer.
Visez să ajung pe malul unei ape,
să o sărut - cercurile ei să se lărgească
și să mă cuprindă.
Atunci, moartea îmi va părea
un cap de cal blînd
ce intră pe fereastra uitată deschisă,
miroase florile de pe masă
și adoarme.
|
|
|
|