agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-06-15 | |
S-a deschis poarta scârțâind ca o carte interzisă
Trenurile pierdute s-au așezat pe mine ca bufnițele. Auzi, ratatul ăla de ceas mai cântă la caterincă? Urechea mea muzicală nu mai recunoaște decât tobele tam, tam, tam...și capul frumos al reginei Maria-Antoaneta.... Apropo, plouă mâine. Pică Ceahlăul. Nu știam că ți-e frică de apă! Plouă cu oameni. Magritte știa că noi ne naștem dintr-un strop de apă. Să ajungem de unde am plecat, un strop de apă, plângem o viață, plângem o viață ca să murim. Crezi? Zic și eu. Ce mai zici? Un regizor cotrobăia prin pubelă, i s-a murdărit cartonul cu regizor etc, l-am șters eu cu șervețel parfumat, mi-a dat 10 mii și alte prostii. I-ai mulțumit? Da. Și? Mi-a mai dat 10 mii și finalul lui de film, să mi-l pun și eu când o fi. Avea o țigară între buze mirosind a femeie, un Kim cu mentă. “Kim? l-am întrebat.” “ Þigări cu mentă! Curvei mele îi plăcea menta. O viață de mentă i-am dat. A plecat. Acum o fumez. Și viața și menta.” Noi ce fumăm? Noi nu fumăm. O să ardă ea și singură.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate