Dimineata in sunet de pian si sclipiri de oglinzi...
Copilul Elly isi spala fata,
De tot ceea ce insemnai Tu,
Caci suferise un accident,
Alergand dupa o iluzie.

"Imi spalam mainile,
De atingerea mainilor tale
Imi clateam ochii,
De culoarea ochilor tai,
Imi dezlipeam trupul
De trupul tau, bucata cu bucata,
In ritm de pian.

Ea avea un puzzle vechi,
Obiectul tau de joaca,
Si acel puzzle, forma un vis...
Ai desfacut piesele si ai plecat.
Prin el, Ea respira si te iubea.

Mainile ei,
Trecusera dincolo de
Peretii sufletului tau,
Zugraviti armonios,
In pete de culoare vie.
Vibratiile lui, au rascolit lumea...
Dar somnul tau , era prea adanc,
Si n-ai simtit nimic.

Muscam bucati din clipe ,
Pe furis,
Si in silabe incolore,
Iti cantam iubirea...
Iar tu, cantai o data cu mine.
Eram doi mici "analfabeti",
Pentru lumea asta,
Care parea ca ne asculta.

...........................
Noi nu stiam sa vorbim,
Iar ea desfacea cuminte,
Misterul din spatele buzelor noastre amortite.

Pamantul pierduse din culoare,
Pentru parul ei...
Iar soarele pierduse din lumina,
Pentru ochii ei...
Dar somnul tau, era prea adanc ..
Si n-ai vazut nimic.

Descopeream in fiecare zi,
Un trup strain,
Iar buzele tale,
M-ar fi ucis pentru o secunda,
In care as fi vrut sa le simt parfumul.
Cine era cel care te-a inlocuit?
De ce , pentru mine,
Fiecare parte din tine,
Avea un pret prea mare,
Pe care n-am stiut sa il platesc??
...........................
Credeam ca respiram acelasi aer!!

.............................

Dimineata tacerii...
Copilul Elly doarme.
Invelita in silabe surde,
Intr-o rochie alba.
Priveste-o acum, cand nu te mai vede.

Pamantul isi recapata culoarea in picuri,
Si simte doar trupul ei,
Apasand greu, de atatea nuante,
Ale glasului pe care l-a iubit.
Strig-o acum , cand nu te mai aude.

Soarele isi cere lumina inapoi,
Pentru ca, ochii ei,
Lumineaza acum , o alta lume!
Pe care tu, n-o mai patrunzi.

Erai acolo,
Zambitor, langa ea..
Cu o floare in mana...
Rezemat de peretii sufletului ei,
Incolori.
Vorbeste-i acum, cand nu te mai aude.

Modeleaza cu mainile tale straine,
Acelasi chip de copil
Reintregeste acum,
Firul acelei povesti, in care credea Ea.

Ai strans in mana acel puzzle,
Si ai simtit cum partile trupului ei,
Devin straine de tine.
Atinge-o acum, cand nu te mai simte.

..............................
Te vad de mana,
Cu o alta iubire...
Pentru care,
Soarele si marea,
Si-au pierdut din culoare,
Pentru parul, si ochii ei...
Albastrul lor,
Au colorat altfel, lumea ta,
In care, odata plangea un inger!

Ramaneti imbratisati...
Si chiar daca sunt frante...
Dormiti pe aripile lui!!!