Sunt atât de însetat de dorință,
Încât din mine rămân
Fire de nisip pe străzi.
Încă simt cum mă atingi
Și cum mă strecori prin degetele tale,
Încercând să mă recompui
Din fărâme lipite în palmă.

Iar eu mă indrept resemnat,
Cu masca bunavoinței scrijelită pe iris,
Spre cușca ce mi-am ales-o
Din lipsă de tine,
Mișcându-mă dezarticulat
Și încovoindu-mă sub neputința-mi zdrențuită.

Vreau să ies din mine,
Vreau să respir,
Vreau.
Păpușarule, dezleagă-mă...