Se-ntunecă, se face lumină, se lasă înserarea.
Zîmbetul tău spune "fă-mi un copil
cît mi-aduci pîine și fum". Îți povestesc
despre fluvii care mai au o zi pînă la mare.
Ne oglindim între noi.

Aș putea scrie viitorul
în pielea căzută a sînilor tăi. Am putea
împușca generații de îngeri goi și neștiutori.
Am putea asuda cărînd trupurile veștede către mal.
Ne-am putea îmbrăca între noi
în pene
de aripi
de îngeri goi și neștiutori.

Adevărul să rămînă-ntre noi:
cînd toate vor sfîrși în vreun fel,
ultimul ochi văzător va fi de femeie...