Cenușa amară a cerului întunecat
Ne zvântă rănile cu viață
Arzându-ne sub tălpi cu scrum.
Amorțiți de parfumul sec al neantului
Ne scăldăm în sânge și lacrimi de înger
Simțind durerea șuierând…
Întunericul înalță cruci
sub soarele negru de fum…
înalță cimitir al Supremului.
Tentația ne acordează trupurile,
Cântând un cântec al plăcerii.
Bezmetici ne îngrădim unul în altul,
Pierzându-ne în dans eretic
Din muzică demențială.
Iar infernal
simțim apusul trupurilor…
Simțim așa-zisa liniște a neființei,
Simțim neantul.