agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-04 | |
cumva cred că el mă vede ca pe un fel de fântână
niciodată nu m-am temut să umblu pe străzi, noaptea ori frică să stau singură sau în întuneric nu mi-a fost îl simt pe dumnezeu în oase dar poate nu mă tem pentru că îl mai simt alături și pe el, rar vine, îmi bate umărul sau trece ca o licărire în colț de ochi am o ocarină, i-am cumpărat o ocarină din lut în formă de broască țestoasă, e legată cu un șnur tricolor trebuie să sufli puternic să se audă ceva copiii din curtea noastră se jucau cu toate instrumentele de făcut zgomot, nu ne păsa că îi înnebuneam pe vecini am o tobiță vărgată, cu membrana din piele de bou el era primul care ajungea la cișmeaua de lângă biserică, însetat am o căniță cu floricele, cât un miez de mică am un sac de cănițe de lut pe care le umplu cu apă și sare de pe cristale le curăț în fiecare zi și le pregătesc am un pahar de argint și îl umplu și pe el am o groapă în curte, pe care o umplu în amurge, dar nu e o groapă e un lac peste care trec furnicile în luntre de petale cred că el mă vede, nu ca pe un izvor ci ca pe o fântânară care umblă cu un colier de căni și găleți, pe umeri el știe unde să vină când i se face sete, știe la mine nu seacă nimic, niciodată astăzi s-a anunțat cod galben în cluj-napoca de dimineață mi s-au așezat norii pe creștet mi-am luat pălăria cea grea, plumburie și chip străveziu sub pelerina de ploaie, să pot fulgera mai e o oră și jumătate până la taifun vine din amontele orașului, vine cu picuri de apă sărată vine dinspre lacul tarnița, dinspre barajul bunicului paul până atunci mă așed pe borna kilometrului 0 să aștept o să sparg membranele de urechi de boi o să arunc cu cristale în perdele de ploaie să tun pe tunete, o să suflu în ocarină să trezesc viii și morții o să mă prind de căruța lui ilie o să bat în tobă până ecoul ei va suna în cer și-napoi o să țin ploaia asta cu incantații, o să-i prind franjurii fustelor ei de stâncile de pe cetățuie, o să-i prind vuietul în lasou să curgă aici toată apa secătuirilor și-o să-l aștept să vină pentru că vreau mai mult decât o clipă pentru că așteptările sunt prea lungi și sfâșie mai mult decât o secundă, mai mult decât un vers și decât o licărire într-un colț de ochi atunci când se întoarce însetat din marrakech să se adape, de ziua lui și-a americii fratele meu mort ar trebui să cred că el mă vede mai des decât îl văd eu îmi sugerează ploaia de astăzi și codul ei galben, de parcă n-aș ști încearcă și ei să mă aline, cumva
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate