agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-08 | |
mă rupi din lumea asta pe care luptam să o cunosc atât de mult
mă deosebești dintr-un simplu om în singurul, acela... preafericitul încântat să-ți scrie frumusețea mersului... etern de dulce ca visul pruncului nounăscut mă sorbi din fântânile mele cu apă colorată, în cascadele izvorâte din cer, printre munții cu vârfuri neatinse mă chemi fără vorbe și fără trup în dansuri de poveste, îți caut mâna bucuros că m-am rătăcit să ajung iar la tine trist că n-am o inimă mai mare care să cuprindă nemărginirea de taină și frumusețea obrajilor tăi născuți din flori de câmp, liberi ca primăvara mă opresc doar să caut noi împerecheri de cuvinte menite să picteze umbra pasului tău scurt atunci când cobori pe pământ mă răsfăț la sânul tău cald ca-ntr-o ultimă dorință și-ți aștern ode pentru plimbarea de seară te cern între ceea ce este și ceea ce este mult preafrumos și te mângâi drăgăstos în căldura apusului de soare aprind lumânări de ofrandă-n fiece clipă mulțumit preadeplin că trăiesc mai mult decât pot să simt... te mint când îți spun că ești frumosul meu viciu... ești tărâmul de dincolo de pământ, lumea fără de hartă ești sublima încercare a Domnului de a face toată creația mai frumoasă în nemărginita Sa dragoste pentru păcătoșii visători... dar sfârși-va oare gelos când ne vom închina Þie? ca o vie pârguită îmbeți cu dulceață, și sângele-n vin se preface îndată.. și unde mintea nu mai purcede-a cuprinde atâta iubire... vom chema îngerii să ne spuie secretul înțelegerii supreme căci numai și numai ceva mirific și tainic poate străbate drumul către nemărginirea aleasa a sufletului tău lasă-mă-n urma ta pe țărm să-ți culeg parfumul.. și să cert marea pentru egoismul ei nesăbuit de a-ți scălda tălpile lăsa-mă să-ți veghez răsăritul cu bucurie.. și în cântec să-ți aștept asfințitul cu dragoste îmi doresc să te iubesc ca pe nașterea vieții, să-ți mângâi părul ca pe copilul cel dintâi dacă eu sunt o fărâmă de zeu,m-aș face-o furnică să trăiesc o singură zi în crăpătura zidului casei tale să nu mă vezi, să nu mă simți, tainic să-ți simt existența să mă copleșești când te-așezi în țărână să descânți cerul... o tu femeie....am învățat să bem doar când credem că ne e sete... și izvorul tămăduirii e așa la o distanță de noi, că până și un simplu pas e prea mult până acolo... poate de asta nici nu-l găsim toată viața...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate