Cine sunt eu?

Sunt Dumnezeu.


Un demagog sinistru,
Un orator în vervă,
Sunt sarea în bucate, un geniu
La conservă.

Trăgând de rime șchioape
Și versuri leșinate
Deșir naiv din ghemul
Iluziilor deșarte

Scurmând în putregaiul
Sublimului vulgar,
Transform în bici rahatul, și-n vis
Orice coșmar

Te amăgesc cu stihul
Și te momesc cu tonul;
Decor îmi este lumea, actor
Îmi este omul

Te satur c-o idee,
Te-mbăt c-o poezie,
Te învelesc cu vise, te-mbrac
În fantezie

Scrutând imensitatea
Blestemului ce-l port
Îmi smulg din trup cuvinte
Dar tot ce nasc...
E mort.

Maestru al speranței,
Jonglerul cu palavre,
Un scamator cu rime, dresorul
De cadavre.

Omizile păroase
Le zugrăvesc în fluturi
Iar frazele cu molii
Le pieptăn și le scutur

Eu distilez esența
Discursului lichid
Și-ți picur inocența
Destinului perfid

Și căutând ieșirea
Îmi cânt afon amorul,
Iubită mi-e minciuna, urât
Mi-e adevărul

Sunt ultima redută,
Delirul mi-e scăparea,
Mă lupt cu ignoranța
Și-mi macin întrebarea

Iar prin puterea slabă
Ce mi-o aduce cartea,
Îmi strâng de gât destinul
Și-mi scuip în față
Moartea.

Și zdruncinat de valuri,
Dar c-un moral intact,
M-abandonez în voia
Fluidului abstract...