Sunt zile nesfarsite-n care lacrimi curg,
Si nopti intregi far` de visari senine...
De ani intregi de cand te-am cunoscut pe tine...
In sulflet nu mai am decat amurg...
Furtunile din sufletul din mine...
Si norii grei, si ploaia in rafale...
Mi-au erodat atat de mult a mea suflare
Ca nu mai stiu ce-s eu, eu fara tine...
Mi`e dor de noi, cei care n-au fost niciodata
Nici impreuna, nici separati, nicicum...
De noi, de tine, dar e prea tarziu acum...
Esti doar o amintire ce-ar trebui uitata...
Cant in nestire piese nestiute...
Si pianul suna dureros de gol...
O claviatura si-un bemol...
Atat mai am acum - visari pierdute...
In ochii tai caprui si mari se-ascunde
Lumina sufletului meu pustiu....
Etern in doliu, etern sicriu,
In care nici speranta zilei nu patrunde...
De ce e-atat de greu sa fii cu mine?
De ce cand te iubesc nu`s fericita?
De ce nu vezi ca-s pregatita
Sa`mi dau si viata pentru tine?
Sa te privesc o noapte-as sta-n nesomn
Sa te iubesc destine-ntregi si veacuri
De as gasi acum ale iubirii leacuri,
Te-as alunga, al vietii mele Domn!
Traim in timpuri diferite, suntem doi...
Eu sunt aici, tu zaci tacut in viitor...
Ce-ti pasa tie daca eu traiesc sau mor?
Ai sufletul din ploaie si noroi...
Ma oglindesc in alte suflete si stii
C`o fac degeaba, nu pot sa traiesc...
Nu stiu de ce, dar doar pe tine te iubesc
Si langa tine stiu ca as muri...
Esti rece ca o mare inghetata...
Si nemiscat ca un stejar batran...
Orice as face, orice spun...
Orice simtire-mi e uitata...
Esti numai tu, tu si cu tine...
Sarac intr-ale sufletului tau...
Nu stiu cat rau imi faci, cat rau...
Tacerea ta ma-ngroapa iar pe mine...
Stii cat de mult un pescarus iubeste cerul?
Stii cum un val imbratiseaza tzarmul gol?
Stii apa care canta pietrelor domol?
Atat de mult eu te iubesc pe tine...
Ce mai conteaza-acum cati m-au avut?
Ce-ar mai conta cati ma vor vrea?
Nici unul dintre ei nu va avea...
Ce ai avut doar tu...dar ai pierdut...
Ma daruiam asa, intr`o nestire trista...
Crezand c-asa te regasesc pe tine, suflet rece,
M-am inselat, caci viata vine, trece....
Numai iubirea mea nu moare, ci exista...
Nu trece-o clipa fara amintirea ta aici,
Mi-e sufletul ticsit de bucatele din trecut
De ce mi-ai spus, de ce odata ai facut...
De cum privesti , de vorbele ce zici...
Ma simt inchisa intr`un lagar cenusiu,
In care-ntreg trecutul m-ostoieste
Si cel pe care il iubesc, nu ma iubeste,
Si inima`mi e buna de sicriu...
Sa-ngrop un vers uitat si`o amintire dulce,
Un chip desprins din pagini de poveste,
O dragoste ce nu`i nascuta, insa este...
Visarea mea a obosit, vrea sa se culce...
Adorm incet, strain cu suflet calator,
Si`n vis pe veci tu imi apari, iubite....
Si numa`n vis spun vorbe nerostite...
Adorm adanc, mi-e somn si frig, de parca mor...